estetica

 

TUDOR VIANU “ESTETICA”

 

Arta = darul unei puteri care strabate intreaga fire

Opera de arta = produs al puterii plastice a inconstientului, dar si rezultatul aptitudinii tehnice a omului

Arta si natura sunt legate indisolubil. Tehnica este raportul omului in realitate, deci ceva opus naturii. Arta este natura si antinatura in acelasi timp. Tehnica artei face independenta natura opera de artist si o apropie de tipul masinistic al activitatii umane. DAR opera de arta este un produs tehnic atunci cand inlaturam continutul ei expresiv pentru a nu o mai considera decat un rezultat al indemanarii omenesti.

Conform situatiei pe care opera de arta o ocupa in natura, ea este opera puterii plastice a naturii constituindu-se in tehnica omului. Deci, arta este domeniul unei interferente intre natura si tehnica

 

FORMA SI CONTINUT

 

Arta prelucreaza un material, da o anumita organizatie materialului sau datelor constiintei si obtine in felul acesta un produs care isi are scopul si pretul in sine insusi.

Opera de arta = materiale in sfera diferiteor vaori + bunurile care rezulta in sfera valorii estetice.

Artistul isi cladeste opera doar dupa ce a reactivat in realitate anumite valori latente. Din punct de vedere axiologic, opera de arta are structura ierarhica. Ea reprezintasusbsumarea mia multor vamori sub categoria larga a valorilor estetice. Aceasta structura permite analizei sa izoleze si sa considere separate cupr. De valori pe care si-l subsumeaza sau actiunea acestei subsumari.

 

Opara de arta = materie + continut.

 

FORMALISTII: Herbart, Hartmann: calitatea estetica a artei consta in simple raporturi formale. Continutul este un element extraestetic.

 

IDEALISTII ABSTRACTI: Schelling, Schopenhauer: calitatea estetica a artei consta in cuprinsul ideal pe care il releva.

 

IDEALISMUL CONCRET: Hegel, Vischer: opera de arta reprezinta sinteza indisolubila a ideii cu forma, un cuprins ideal luminand prin sensibil, pentru ca daca idealitatea operei ar contine singura masura ei estetica, nu s-ar intelege de ce arta nu ar trai mai departe in transcriptia ei filosoficã. Daca opera ar exista esteticeste prin forma ei, nu se vede de ce orice forma n-ar putea organiza orice cuprins.

 

Trebuie sa distingem intre acele opere de aeta in care eccentul este pus fie asupra operei ca intreg neconditionat, ca un scop in sine, fie asupra drumului catre acel scop, aupra actiunii insesi de a-l obtine.

Hamann: virtuozitatea se raporteaza numai la valoarea artistica a actului de a produce, nu la cuprins si la success.

G. Simmel a cercetat in legatura cu operele avand un cuprins religios deosebirile care apar dupa felul special al religiozitatii care le inspira.

Volkelt: forma este “aparitia superficiala a obiectelor”

 

Dar singurele opere realizate pe deplin sunt cele simbolice, in care forma si continutul fuzioneaza in intuitia lor concreta. Conceptia artei ca simbol duce la o reprezentare determinata despre relatiile elementelor care semnifica cu elementul semnificat, intre semn si semnificatie.

Exista o legatura externa intre semn si semnificatie, si anume aceea de alegorie (alegoria – personificatie sau alegoriia metafora). Forma si cuprinsul gasesc un teren de atingere in motivul operei. (motiv = conexitatea elementelor aparte intr-o totalitate semnificativa). Cercetarea artistica vb. Despre diferite motive tipice (ex: madona cu pruncul in Renastere) sau despre tipuri de motive. Motivul este mediul prin care continutul ideal al operei comunica cu aparenta ei si o conformeaza in consecinta.

 

Elemetele pe care analiza le poate izola din complexul unei opere de arta:

 

Forma = suma tuturor datelor sensibile care intregesc aparenta ei. Aceste date se recompun in motive. Sub motiv, ochiul priveste materia operei de arta, o varietate determinata a ei. Materia, duce gandul la virtuozitate, la executia in sine a operei de arta.

 

MOMENTE CONSTITUTIVE ALE OPEREI DE ARTA

 

IZOLAREA

 

Primul moment constitutive decurge din caracterizarea val. Estetice ca scop in sine.

Opera de arta = obiectul izolat din complexul fenomenelor care alc. Impreubna campul experientei practice. (ex: tacerea in muzica, rama in pictura, soclul in sculptura)

Proiectarea in spatial artistic, proiectarea in spatial visual, proiectarea in timpul artistic, cadrul sunt modalitati ale izolarii.

 

ORDONAREA

 

Atat stiinta, cat si arta, sunt mijloace de ordonare a icoanei lumii. Arta, spre deosebire de stiinta, nu are nevoie de sacrificial calitatilor sensibile ale lucrurilor. Ea nu lucreaza cu notiuni, ci cu imagini. Arta este ordonarea lumii ca imagini.

Pentru multi esteticieni, formula frumusetii este “unitatea in diversitate.”

Modalitatile de plicare a unitatii in diversitate sunt multiple:

-          integrarea detaliilor compozitiei in interiorul unui contur geometric regulat

-          subordonarea sub un motiv dominat

-          ritmul

-          rima

-          motivul

-          etc

 

CLARIFICAREA

 

In cunoasterea lumii se poate distinge un continut perceptiv si unul neomatic. Dozajul acestor elemente se produce in avantajul celei din urma atunci cand vine vorba de arta. Distinge in lucruri mai cu seama categoria lor. Aceste asoecte din de receptarea artei.

 

IDEALIZAREA

 

Prin operatiile izolarii, ordonarii, clarificarii, fragmentul de materie sau grupul de fapte ale constiintei prelucrate de artist au doandit o insusire ideala care alc. Un al patrulea mom. Constitutive al operei de arta.

Opera de arta mai mult apare decat exista. Categoria existentului presupune reprezentarea unui substra, adica a unei realitati care staruie independet de chipul in care apare constiinta si neconditionata de functiile ideale prin care spiritul o ia in stapanire.

Opar de arta este un mod de a aparea al lucrurilor conditionat si corelationat cu unele functiuni ale spiritului.

Izolata in mijlocul lumii, neconditionata de ea, simpla aparenta, trebuie sa-i recunoastem artei o insusire ideala. Idealitatea ei insa nu apartine irealitatii, ci a realitatii. 

 

~ von imr am Juni 8, 2008.