la o vorba ….

o masa copioasa…
stam si ne gandim in felul urmator …
dc cultura este data la gunoi…
oamenii de cultura… stau si indura o groaza de lucruri… in primul si in primul rand neajusurile materiale…
dc???
prostia se promoveaza in momentul de fata???
daca esti prost implicit ai tot ce vrei…
daca ai ceva in cap esti pe lista de asteptare…
si ajungi la o varsta … la care observi ca te-ai luptat ca un caine … ca sa ai un trai decent…
sa circuli o viata cu mijloacele de transport…
sa-ti treaca prin fata o groaza de idioti… si tu sa incerci sa-i luminezi…doar cu socul electric se pot lumina aia…
wake up???
incotro ne indreptam????
vocabularul nostru a devenit din ce in ce mai sarac…
„bah“ …“ dah“… „auzi fata „(fa!)
ce-i asta???
viitoarea generati…
ne formam pe maidan…
si mergem la o facultate ca trebuie…sau sa ne ascundem de noi… si de ceea ce reprezentam noi in spatele unor litere
mi-e rusine mie de prostia unor…
_______________________________________________________________
dupa masa copioasa… ne-a pierit cheful de tot la cele auzite…
wake up … !!!
e un semnal de alarma….
nu zic ca toata lumea sa citeasca Kant, Hegel… Hart… samd
dar sa nu se opreasca la „cultura“ strazii…
sa-si arunce acest val de ignoranta…
si sa se mai gandeasca si la hrana sufletului si a mintii si cum ar trebui cu adevarat evaluata…
sa citeasca sau sa ii puna pe altii sa le citeaca acea carte.. numita „codul bunelor maniere“… ca acest capitol lipseste ….
________________________________________________________________
PS: 1. acea institutie care modifica numele strazilor… si sparg asfaltul zilnic… sunt penibili… iar ideilor lor lasa de dorit “ aici am mancat zarzare!“ – la numele asta nu s-au gandit
iar fosta statie Kiss Fm, s-a transformat in „Facultatea de Psihologie“ – oameni buni… sunteti nebuni… acolo nu-i facultatea de psihologie…. ci „Facultatea de Filosofie“
daca nu le aveti cu cititul .. intrebati !!!
daca voi credeti ca nu este nicio diferenta …
va inselati :
1. psihologia – este stiinta care se ocupa cu studiul proceselor si al particularitatilor psihice…
2. filosofia – nu este stiinta !!! ( pt cei care au scris in dex online – lasati-va de treaba…!!!! nulitati – prostie !!!!!!!!! cu p mare PROSTIE!!!!!!!!!! )
FILOSOFIA ESTE DRAGOSTE DE INTELEPCIUNE…
prostia este stiinta cu care se ocupa mintea voastra!!!!!!!!!viitorul suna bine

…

Nastearea tragediei , moartea ei si poate reinvierea ei prin dramaturgia lui W. Shakespeare.In antichitatea greaca, tragedia era considerata, genul superior al literaturii, prin ea, teatrul ajunsese la o demnitate echivalenta cu cea a templelor. TRANSCENDENT – TRANSCENDENTALMenirea templelor era sa de a fi privite de jos in sus ; coloanele si unghiul acoperisului erau indreptate spre cer – spre ceea ce este dincolo de noi spre TRANSCENDENT, spre inaltul Spiritului divin.Teatrele, dimpotriva, privirea este indreptata de sus in jos, randurile de banci sugerand treptele de coborare spre TRANSCENDENTAL – spre ceea ce este dincoace de noi, spre adancurile psihicului uman.In gandirea antica , in maniera ontologizanta a gandirii antice, identificarea gandirii cu fiinta si a fiintei autentice cu divinitatea, desi contrare – ascendenta – descendenta, cele doua cai, calea religioasa si cea artistica, conduc la aceeasi entitate spirituala, de natura obiectiv-divina si nu subiectiv-umana.Apeland la Destin grecii antici le rapea pana si zeilor puterea de a schimba mersul lucrurilor. .In teatrul antic nu conta caracterul personajelor si nici macar infatisarea lor.Personajele unei piese de teatru sunt simpli pioni intrun joc care a si avut lo, fapt care ii intriga si astazi pe dramaturgi, si apare urmatoarea problema : Cum sa urmaresti o piesa al carei continut il stii dinainte si este povestit, cu toate amanuntele in Prolog ?Din acest motiv actorii purtau masti – ca indiferent de cine era interpretat sau in ce piesa aparea, personajul sa fie recunoscut ca fiind mereu acelasi.Majoritatea tragediilor antice aveau si acelasi subiect, care consta in prelucrarea in versuri a unui mit.Toate acestea reprezinta a cincea parte din tragedia antica, la care trebuie adaugate : jocul dramatic al actorilo, muzica vocala a corului, muzica instrumentala exectata la flaut si dansul, dar despre toate acestea nu se stie practic nimic. Cat despre spectatori putem spune ca erau elini si credeau in mituri.Reusita unei tragedii era apreciata dupa masura in care era capabila sa trezeasca in sufletele spectatorilor ceea ce se numea CATHARSIS – un complex de sentimente a carui rezultata este o stare de spirit, considerata de natura divina. Putem spune ca este punctul de intersectie a celor doua tendinte, ascendenta si descendenta, de obiectivare a spiritului divin.Din perspectiva lui Aristotel, cele cinci componente ale catharsisului sunt :·         FRICA·         MILA·         DRAGOSTEA FATA DE OM – philantropon·         PLACEREA ·         INCANTAREA sau EXTAZUL (thaumaston)Nici una dintre aceste componente nu este produsa de textele dragediilor care ne-au ramas. Textele acestea nu sunte decat amprenta unei fiinte straine, necunoscute noua. Iar pe baza acestei urme ne putem imagina mulaje si chiar secvente animate, placute, dar viata tragediei antice , prin maretia ei tecuta, nu mai revine niciodata.Noi cunoastem numai ce este sau mai bine zis ceea ce a fost tragedia antica, dispunem de o esenta moarta 

Fericire…

„progresam si uitam sa fim fericiti..
ingropam bucurii intr-o mare de biti
nu te mai poti ascunde..esti mult prea conectat
nu mai poti sa fii singur…esti identificat
nu mai poti sa refuzi..nu te lasa sa crezi…
te invata sa-ti cauti iubirea pe net
viata este viteza..
nu mai poti sa te-opresti!
te strivesc cei din urma daca incetinesti!
cineva sa opreaca invazia de biti!
cineva sa ne faca din nou fericiti…“

fericire-i cand iarba apare
fericirea e ca raza de soare,
intra in cort si iti mangaie fata
aerul sarat…
fericire-i o sticla de vin,
fericire e cerul senin,
intr-o zi in care ai hotarat
sa alergi pe camp…
fericire-i cand puiul de om
vrea in brate si moare de somn
fericire-i cand frunzele cad
la un picnic in parc…
fericire e cand iti-amintesti
cat de fericit esti cand iubesti
fericire e cand dormi tu la ea
kiar pe canapea…
fericire e cand tatal tau
te invita la el in birou
si deschide o sticla de bere
prima bere din..viata ta!

fericiti…
fericitï…

…..o piesa destul de draguta…:)

imr…

imr….

oare interzis?

Oare chiar este interzis? O Ploaie in luna lui Marte…

Dupa 10 ore si ceva de stat la facultate si o delectare cu o piesa de teatru … teatru contemporan… un teatru film filosofie… de la un soare puternic la o ploaie marunta in noapte… o cana de cafea .. prinvind prin geam .. gandind la eL…

Venind acasa .. usor cu autobuzul , acelasi autobuz sau poate altul.. nu conteaza priveam picaturile de ploaie izbindu-se in bucatile de tabla si apoi prelingandu-se pe geamurile aburite ale acestui mijloc de transport , care mi-a devenit cunoscut. In fiecare zi, fie dimineata sau seara … fie iarna sau vara, toamna sau primavara , este martorul gandurilor mele , in diferitele drumuri , facultate – acasa sau…

Ploua usor , picaturile imi atingeau fata .. imi clateau mintea .. imi confereau o dispozitie aparte .. nu mai simteam frigul … caldura sentimentului pe care-l port , focul .. acela intens al sufletului… reactualizarea unor imagini mentale … ma faceau sa nu mai fiu atenta la ceea ce se intampla in jurul meu…

In seara asta incercam sa ma gandesc la ceea ce se intampla cu mine de ceva timp … la Ploaie in luna lui Marte .. ce chestie … versurile imi erau vii in minte si in suflet … dar .. nu..

Privind prin geamul autobuzului incercam sa gasesc anumite raspunsuri … dar ceea ce gaseam nu-mi erau suficiente si apareau alte intrebari cu alte raspunsuri.. samd..

De ce eL ? pentru ca eL este… De ce acel vis ? Mai exact … De ce el in acel vis … De ce imi este interzis ?

Este ciudat … ador o persoana … visez la eL dar nu stiu mai nimic despre eL…

… nu am acces la mintea lui … la ceea ce gandeste … am acces doar la privirea lui in micile situatii.. o intersectare de maximum 10 secunde .. care par a fi o vesnicie…cele mai crunte momente din viata .. simt cum tot ce vreau sa ascund .. faptul ca imi place .. se transforma intr-o sinceritate totala … simt o dezgolire .. o patrundere direct in suflet…

Ochii … de ce … ?? devin cel mai mare dusman al meu … ma ajuta in diverse situatii, dar ma si desconspira .. atunci cand imi doresc mai putin acest lucru … hahaha …ochii oglinda sufletului…

Ma gandeam absurd ca ar avea habar de cea ce simt, poate i s-ar parea o copilarie pe care n-ar accepta-o , deoarece a trecut de copilarie.. Oare ? Acestea sunt minorele mele presupozitii… dar in fiecare din noi exista un copil .. si in el cu siguranta .. acel copil rebel … fericit…

Aceasta presupozitie ma-nfioara .. mai bine .. nu ma gandesc .. daca ar sti .. sau poate deja stie .. de fapt simte .. pentru ca orice sentiment se transmite .. deci e inevitabil .. intru in labirintul gandirii si voi ajunge la o regresie la infinit … deci…

Dar de ce imi tremura privirea , de ce un fior adanc imi strapunge corpul ? Parca-ar fi un fulger , care-mi intersecteaza privirea, imi caapteaza tot … timpul parca se opreste in acele secunde … cuvantul .. limbajul .. totul devine necunoscut si parca un sentiment ciudat ma impinge spre eL.. dar ma opresc .. apare teama .. o teama ciudata pe care o simt .. ce chestie … teama de ceea ce simt… sau nu… de fapt teama de consecinte .. teama sa nu fiu nevoita sa renunt la ceea ce-mi cladesc usor – usor…

Dar de ce mi se intampla acest lucru ?

De ce acum ?

Ce ma atrage … ce mi-a atras atentia in asa mod incat a facut-o prizoniera ?

Ciudat , eL care cu ceva mult timp in urma imi era indiferent, neobservabil, un personaj cu care interactionam doar din necesitate… usor mi-a caaptat atentia.. la inceput negarea unui sentiment.. unei simtiri .. dar aceasta “apasare” a devenit din ce in ce mai intensa … Prin ce? Prin modul lui de a fi… modul lui de a gandi … cultura vasta .. catusi de putin am avut acces la ea… zambetul lui .. de fapt .. prin eL… prin eL ca om .. ca exista … prin simplu fapt ca este eL, este fascinant .. dar imi este interzis .. De ce ? Pentru ca ne-am nascut in doua lumi .. perioade diferite…

Dar… atunci … de ce l-am mai intalnit si sa simt daca-mi este interzis ?

Sau poate .. acest interzis va disparea .. se va dizolva .. va fi eliminat .. undeva in timp ?

E ciudat ca propriul meu sentiment sa-mi fie interzis .. ca propriile mele simtiri sa nu le pot impartasii …

Si totusi exista fericire in acest interzis … fericirea pe care o simt .. ceva frumos .. o idee..

O idee … sub doua aspecte … fericire absoluta si fericire in nefericire … existenta sentimentului si poate ca niciodata nu va fi ceva…

Dar as putea sa visez la faptul ca undeva – candva ne vom reintalni … iar visul meu de acum ceva timp se va indeplini deoarece am avut indrazneala sa doresc .. sa pot purta acest sentiment … si poate ca Cineva de undeva .. va fi ingaduitor … sau poate NU si atunci va ramane … o iubire imposibila…

Ploaie în luna lui Marte

Ploua infernal,

si noi ne iubeam prin mansarde.

Prin cerul ferestrei, prin cerul oval,

norii curgeau în luna lui Marte.

Peretii odaii erau

nelinistiti, sub desene în creta.

Sufletele noastre dansau

nevazute-ntr-o lume concreta.

O sã te ploua pe aripi, spuneai,

ploua cu globuri pe glob si prin vreme.

Nu-i nimic, iti spuneam, Lorelei,

mie-mi ploua zborul, cu pene.

Si mã-naltam. Si nu mai stiam unde-mi

lasasem în lume odaia.

Tu mã strigai din urma: raspunde-mi, raspunde-mi,

cine-s mai frumosi: oamenii?… ploaia?…

Ploua infernal,

si noi ne iubeam prin mansarde.

Prin cerul ferestrei, prin cercul oval,

norii curgeau în luna lui Marte.

si poate ca atunci… vom canta „ploaie in luna lui marte“….si interzisul nu va mai exista…

imr… March 2007

eu…

Unde esti dr. Higgins???

Revizionand capodopera „My Fair Lady“, am observat ca problema limbajului pe care o regasim in acest film este prezenta si in zilele noastre…in graba noastra uitam sa vorbim educat, omitem sau emitem difeite sunete.

ufff unde esti dr. Higgins?

Dar cum am putea remedia aceasta problema? Mai multa atentie la felul cum vorbim sau consultarea unui logoped! Sa eliminam prejudecata, cum ar fi, daca mergem la un psiholog suntem nebuni, sau la un logoped am fi handiuapati. ))

Avea dreptate dr. Higgins cand spunea ca limbajul adanceste sau reduce prapastia dintre oameni. Prin urmare ne ramane sansa sa alegem carei categorii de oameni dorim sa apartinem. Omul este intr-o continua devenire si de aceea prin limbaj el isi poate autodepasi conditia.

Vorbeam de My Fair Lady… pentru cei care nu cunosc subiectul acestui film , am sa incerc sa fac o mica prezentare:

Comedie muzicala, inegalabila in stralucire, inspirata de mitul lui Pygmalion, de libretul operetei compuse de Frederick Loewe si, nu in ultimul rand, de piesa de teatru a lui G.B.Shaw. Un profesor de fonetica se indragosteste de indaratnica sa eleva: o florareasa, pe care o transforma dintr-o femeie simpla, lipsita de educatie, intr-o adevarata doamna.

In rolurile principale
Audrey Hepburn, Rex Harrison, Stanley Holloway

Regia
George Cukor

Filmul a castigat 8 premii Oscar – inclusiv pentru cel mai bun film (1964). Rex Harrison, in rolul lui Henry Higgins, pariaza ca vulgara Eliza Doolittle (Audrey Hepburn) poate trece drept ducesa la balul de la ambasada. Un muzical irezistibil.

 

Povestea de dragoste regizata de George Cukor este mai romantica ca niciodata. Restaurat in 1994, aceasta versiune a filmului My Fair Lady este extravaganta si aclamata, primind 8 premii Oscar in 1964, inclusiv pentru cel mai bun film si cel mai bun regizor (George Cukor).

1964, Oscar – Cel mai bun actor

1964, Globul de Aur – Cel mai bun film

1964, Oscar – Cel mai bun film

1964, Oscar – Cel mai bun actor in rol secundar

1964, Oscar – Cel mai bun regizor

1964, Oscar – Cea mai buna actrita in rol secundar

1964, Oscar – Cea mai buna regie artistica

1964, Oscar – Cele mai bune costume

1964, Oscar – Cea mai buna imagine

1964, Oscar – Cea mai buna muzica de film

1964, Globul de Aur – Cel mai bun actor

1964, Globul de Aur – Cel mai bun regizor

In situatua de fata ce-i de facut… pai…..

Vizionare placuta! la un film clasic … multa atentie la modul cum vorbiti! Luptati impotriva ignorantei , care este dusmanul cel mai mare al spiritului.

)) Atentie la articularea sunetelor si la intonatie, pentru ca tonul face muzica…

say hello….

hello! hallo! guten tag! hey! buna! salve! ciao!….
sa zicem hello intr-o lume a oamenilor care se mai gandesc la sine, la imbogatirea sinelui…
un cuprins despre ceea ce imi propun sa scriu …de la lumea magnifica a filosofiei, usor trecand din dimensiunea metafizica la cea fizica, la arta, cinematografie, publicitate, muzica, dans, teatru, design, fotografie….

Hello world!

Welcome to WordPress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!